Horace Finaly

De la Escola Finaly
Versiunea din 5 septembrie 2008 14:24, autor: Alina.mierlus (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: {{Menu-top}} __NOTOC__ {{Title |Horace Finaly |Alfred Colling |'''Colecția:''' ''Bullae'' '''4''' - ediția: Barcelona, 1 Noiembrie 1995 '''Licență:''' © Alfred Colling '''Descar...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare


Horace Finaly

Alfred Colling

Colecția: Bullae 4 - ediția: Barcelona, 1 Noiembrie 1995

Licență: © Alfred Colling

Descarcă: Horace Finaly Fișier:Pdf.png - (223 KB)


Horace Finaly (1871-1945)

A fost Horace Finaly ultimul mare bancher?1

Vrem să prezentăm un bancher autentic, probabil ultimul din Statul francez care a putut implica toată personalitatea sa, impunând politica și filosofia afacerilor sale prin intermediul enormei puteri de care dispunea banca pe care el o conducea. Ne referim la Horace Finaly, director general al Băncii din Paris şi din Ţările de Jos.

Tatăl sau, Hugo Finaly, s-a născut la Budapesta in data de 13 iulie 1844. Israelit, foarte curând s-a introdus în cercurile financiare internaţionale, şi, datorită influenţei varului său, baronul Horace Landau, a beneficiat de protecţia lui Rothschild.

Hugo Finaly a ajuns pe teritoriul Statului francez la începutul anului 1880 şi la puțin timp s-a implicat in afaceri in Franța. Deseori, ieșea cu lideri ai băncii franceze şi italiene , şi când aceasta a fuzionat cu Banca de Reducere din Paris pentru a fonda Banca de Depozit și Amortizări, Finaly, s-a alăturat ca director-administrator. După dispariţia Băncii în timpul crizei din 1882, Hugo Finaly s-a dedicat infințării Companiei Financiare si Comerciale Pacific, sub egida a Creditului Industriale şi Comerciale. Această companie a dedicat o activitate timp de câțiva ani şi, de asemenea, si-a asumat lichidarea .

In timpul acestei afaceri, Hugo Finaly a intrat în contact cu Banca din Paris şi din Ţările de Jos, creând niște legături pe care nici moartea nu le-ar fi putut rupe, Hugo Filany perpetuându-se în fiul Său.

Pe 28 august 1890 Hugo Finaly a obţinut cetăţenia franceză pentru el şi familia sa. Terenul pe care călca se facea deodată solid, Finaly contribuind la diverse înființări, Compania Franceze de Metale, succesoare a celei care s-a prăbuşit din cauza unei avarii, Societatea Comercială Franceză din Chile, în amintirea Companiei Comeriale si de Finanțe a Pacificului, Societatea Franceză de foraj minier... În cele din urmă, Banca din Paris l-a trimis să conducă Banca Comerciala din Italia.

Cariera lui Hugo Finaly a fost prospera, însă nu prea strălucită. Ca toați părinţii ai căror copii au o vocaţie excepţională, se pare că singura loi misiune în lume a fost de a da viață fiului său.

Horace Finaly, născut pe 30 mai 1871 la Budapesta, unde a urmat cursurile Liceului Condorcet. În retorică și filosofie, colegii săi au fost scriitori impotanți ca: Fernand Gregh, Robert de Flers, Marcel Proust. Licența in drept i-a completat studiile. Dupa aceea și-a terminat stagiul militar în Regimentul 54 Infanterie la Compiègne, care a încheiat prima fază a tinereții lui. Afacerile și banca aveau să constituie noile sale domenii, unde se vor reprezenta cele ce urmeza. Hugo Funaly l-a reținut cu el timp de câțiva ani, pentru a-l iniția in secretele finanțelor si a făcut pentru fiul său ceea ce el credea că este mai bun, și anume, l-a făcut să intre ca angajat, în 17 aprilie 1900, în Banca din Paris și Țările Joase.

Horace Finaly îmlinea atunci 30 de ani. Era deja un personaj complet, un israelit din Europa centrală plin de cultură franceză, cateodată dificilă și subtilă, care adapta autodeterminerea la violență și poezie, ca toată naturalețea afară din serie, o rezervă de recursuri nesuspicioase care le utiliza în momentul adecvat.

Cariera lui Horace Finaly în Banca din Paris a fost extrem de rapidă. Din 23 decembrie 1902 a fost numit în funcție de decizie și banca i-a dat misiuni in străinătate. Așa, Horace a preparat, negociat si obținut imprumuturile bulgare din 1902 și norvegiene, in 1904.

Trei ani mai târziu, Horace Finaly a fost numit subdirector. Experiența sa in Banca era de fiecare data mai amplă si călătoriile de afaceri îl purtau prin toată Europa, în Orientul Mijlociu și în America. Un tur de studii l-au dus în Japonia si America exact în 1907, în epoca în care o puternică criză zdruncina SUA și tările îndatorate. Finaly nu a putut face nimic, dar și-a dat seama de situația și a știut cum să obțina profit. Lui i se datorează (când deja era în funcția de director) constituția băncii Franco-Japoneze, al cărui administrator a fost. Mai mult, a fost în cosiliul băncii private, Banca Țării Nordice si Banca Comercială Italiană, unde l-a înlocuit pe tatăl său, la un interval de 20 de ani.

Rolul pe care l-a jucat Finaly pâna atunci în banca, cu toate că nu era neglijabil, nu era mai mult decât un angajat cu o funcție elevată. Dar războiul a avut consecințe mari pentru el. Pe de-o parte, Finaly s-a consacrat în lupta economică contra Germaniei, dar pe de altă parte,s-a căsătorit. Fără el, Compania Națională de Coloranți nu ar fi văzut lumina. Obiectivele sale erau foarte ambițioase, deodată ce intr-un viitor apropiat pretindea sa stabilească Apărarea Națională a produselor chimice cerute pentru operațiuni militare, și aspira sa cucerească piața mondială a materialelor colorante, dominată de la Badische Aniline.

In ceea ce privește căsătoria, l-a afectat la modul cel mai intim. Cu Marguerite Aslan se arăta, sub fața de om dur și impasibil un izvor profund de trandețe. În timpul războiului, Horace Finaly s-a dedicat a numeroase firme din țări neutre, pentru a urmări mediile financiare care cereau aprovizionarea regiunilor franceze din teritoriul ocupat.

Sfârșitul războiului l-a dus la punctul culminant al carierei sale, însă dându-i și o mare durere. In schimb, la sfârșitul anului 1918, Thors, unul dintre promotorii cei mai vechi ai Băncii din Paris, a renunțat la slujba sa de director general, Finaly luandu-i astfel provizoriu locul, in 7 octombrie 1919 numindu-se oficial în funcția de director general. Dar moartea doamnei Finaly si durerea pentru pierderea soției, l-a indemnat sa înscrie următarele pe mormântul său: «Dilectissima Margarita Suae Çoniux Memor D.D.D.»