Despre plutrocaţie şi alte povestiri

De la Escola Finaly
Salt la: navigare, căutare


Despre plutrocaţie şi alte povestiri

Agustí Chalaux i de Subirà

Licenţă: Creative Commons Atribuire-Distribuire în condiţii identice 3.0


Horace Finaly (1871-1945)

În 1925 eu aveam 14 ani și locuiam în Toulon. Intr-o zi, tot plimbându-ma, am văzut anunțul unei conferințe despre „Rolul bancherilor în societate”. Sala era plină de domni cu barba lungă. Conferențiarul era Horace Finaly, director general al Banque de Paris et de Pays-Bas. La reuniune am cerut cuvântul. Spre surprinderea asistenților, Finaly a spus că mă va susține pentru a încheia evenimentul.

Ca rezultat al acestei întalniri neașteptate pe care am avut-o a fost o prietenie specială. De-a lungul a 14 ani ne reuneam periodic in casa sa din Paris. Era o persoană foarte culta si foarte influentă. S-a născut la Budapesta în anul 1871 si era evreu ca origine. L-a moştenit pe tatăl său, Hugo, ca si şef al Banque de Paris et des Pays-Bas, una dintre cele mai importante bănci dinn acel moment.

In una dintre întalniri s-a intamplat un lucru important si explicabil pentru varsta mea de 18 ani. Intalnirea era la opt si jumatate seara in biroul sau. Cand am ajuns unul dintre servitori m-a anuntat ca M. Finaly nu ma putea primi imediat pentru ca avea o reuniune importanta si m-a rugat sa-l astept in biblioteca sa.

Prima data mi-am petrecut timpul consultand carti. Dupa, m-am asezat la biroul sau si am constatat ca sunt sertare deschise. Zum - zum-ul ce se auzea nu a impiedicat indrazneala de a revizui sertarele. Totul foarte ordonat in mape numerotate, unele mai interesante decat altele. Inteligenta mea de adolescent ma facea sa memorez in ordine dosarele. In sertarul de jos am gasit o mapa «confidentiala». Atras de descoperire, am citit continutul sau fara sa inteleg mare lucru. Era o tema destul de noua pentru mine. Era vorba despre un rezumat al unei reuniuni importante ce a avut loc la Parisin anul 1919. Imi amintesc ca cei care au asistat exclusiv la aceasta reuniune ar fi fost: J. P. Morgan -junior- (Banca Morgan), Sir Henry Deterding (Royal Dutch/Shell) si Finaly ca si gazada. La reuniune au participat doar ei, dar din cand in cand ar fi intervenit si diferiti experti ce ar fi cerut clarificari. Ceea ce m-a interesat cel mai mult a fost rezumatul final. Rezumatul continea doua puncte si o concluzie:

Prima. In ceea ce priveste expertii dar si in ceea ce priveste opinia generala a marilor economisti dinainte si din timpul razboiului din 1914, existenta aurului permitea numai acoperirea cheltuielilor de razboi timp de trei luni. Pentru a trece peste aceasta dificultate, bancherii internationali - ca ei - ar fi sugerat guvernelor tarilor participante la razboi, sa abandoneze convertirea in aur a respectivelor monede sau bani hartiesi mai ales, nu in interiorul fiecarui stat.


A doua. Daca hartia maneda, separata de aur, care s-ar fi preconizat si realizat in timpul razboiului, era acum, odata finalizata, «rationalizat», permitea bancherilor internationali si responsabililor ai claselor conducatoare - dupa cum spun expertii - sa castige mai multi bani daca se mentinea moneda «dezinformativa» si «anonima» valid pana in acel moment (si pana azi).


Concluzie. Decizia reuniunii a fost ca nu-i interesa «sa rationalizeze» hartia moneda irational valida pentru ca, prima, bani aveau destui si doi, hartia moneda actuala permitea jocul (brut) al «plutrocatiei mondiale».


In timp ce ma gandeam, absorbit, cu documentul aproape terminat de citit in mana, am primit o palma care m-a doborat la pamant. Un moment nu am stiut ce mi se intampla. Dupa, Finaly, schimband atitudinea, ma ajuta sa ma ridic si imi cere iertare. Ma face sa vad indiscretia mea fata de increderea pe care mi-a demonstrat-o lasandu-ma singur in biblioteca sa, cu sertarele deschise. Mi-a spus ca, nici ca si copil al lui nu ar fi trebuit sa fac ce am facut. (Ma indoiesc, dar cu siguranta el avea mai multi spioni in alte case decat in a lui).

  Dupa incident am luat cina. Niciunul nu stia nimic despre iesirea lui Finaly. In timp ce luam cina, Finaly imi cerea sa-i spun ce am inteles din inscris. I-am spus ca practic, nimic.


Cuvantul care mi-a captat mai mult atentia este «plutrocatie».
Putin cate putin —spune— iti voi explica.


Acea zi nu mi-a explicat nimic. Dupa, a cazut in tentatia de a discuta cu mine toate acele teme atat de interesante. El a avut placerea de a se deschide in fata unui adolescent insetat de a cunoaste, cu o intuitie intunecata, a ghicit importanta unor cunostinte tinute ascunse de aceasta «castă superioară» a marilor bancheri.

Impreuna cu unele confidente bancare imi transmite elemente a traditiei nescrise a lui Platon. Una dintre ele facea referinta la incercarile pe care Platon le facusera in Siracusa pentru a restabili moneda personalizata-documentata, si cu a esuat din cauza lipsei de manuscrsuri suficiente pentru a nota toate tranzactiile. Platon -dupa Finaly-, in calatoriile sale in tinuturile Mediteranene, ar fi descoperit existenta a unei Varste a Aurului in care moneda nu era de aur sau de platina si in care avea putere pacea si piata responsabilizata.

 Toate aceste relevari ma lasa perplex. Era posibil si viabil o moneda rationalizata care sa fie reflexul contabil a fiecarei cumparari - vanzari? Inainte aurului si a platinei au fost alte tipuri de monede ne-anonime si informative? Tipul de moneda putea ajuta sau cere ca razboaiele sa fi fost posibile? Era real ca putini oameni influenti - bancheti si industriali internationali - decidea soarta a milioane de persoane mai mult decat oamenii politici?
Cu aceste intrebari, inca formulate pe jumatate, au continuat sa treaca anii. O zi, in 1939, am ajuns tarziu la intalnire si Finaly nua vrut sa ma mai primeasca. Nu l-am mai vazut niciodata. Razboiul l-a facut sa plece in Statele Unite ale Americii. Cativa ani mai tarziu, am aflat ca a murit la New York in 1945.
Unele dintre aceste intrebari mi s-au confirmat dramatic in timpul evenimentelor din acei ani. In septembrie 1936, in Barcelona, exact la o luna dupa revolta militara, Abad de Santillán, conducator al CNT, imi spune: "Am pierdut razboiul si revolutia pentru ca nu am stiut, de la inceput, sa dominam moneda si banca ca un instrument in serviciul comunitatii: am considerat ca armele si violenta erau tot!" Aceasta declaratie confirma pe cea a unui alt conducator important al CNT, Mariano Vázquez, care imi spunea: "Timp de douazeci de ani ne-am pregatit sa obtinem «luna de pe cer» si acum ca o avem nu stim ce sa facem cu ea. Am studiat si practicat toate caile revolutiei, dar nu caile de a cunoaste ceea ce putem face cu controlul dezlantuit pe care revolutia ni l-a dat. Curios, aceste convorbiri ma facea sa trag aceleasi concluzii care mi-au rezultat din convorbirile de lunga durata ce le-am avut cu bancherul Finaly.     
 Cu aceste chei ale interpretarii si cu aceste intrebari, cercetarea redevenea in acele timpuri mai pasionanta si mai arzatoare. Trecusera aproape 40 de ani pana cand, noi date ma facuse sa intrevad ca acele afirmatii indraznete ale lui Finaly despre un tip de moneda diferit, personalizata si informativanu erau numai viabile din punct de vedere tehnic dar si ca un sistem monetar avand aceste caracteristici a existat inaintea monedelor anonime de aur si platina.  
Bulla

In august 1978 aparea in revista «Investigatie si Stiinta» un articol despre «Primul antecedent a inscrerii», in care se deschidea o noua viziune al functionarii unor orase din Asia occidentala incepand din mileniul 9 pana in mileniul 2 inaintea erei noastre. Era vorba despre descoperirea unui sistem complex de fisiere si de registre de argila care permiteau functionarea pietelor intr-o zona care se intindea de la Marea Caspica la Khartum si din Indus pana la Mediterana. Acest studiu surprinzator parea sa confirme ipotezele lui Platon asupra unei Era a Aurului fara razboaie si cu niste tipuri de instrumente de interchimb posibile fara valoare intrinseca.

 Curios, aceasta descoperire permitea emiterea unei ipoteze indraznete asupra originii «istoriei» si a imperialismelor. Istoria incepe oficial cu aparitia scrierii, ceea ce va sa zica, in momentul in care au fost introduse tabelele Sumeriene. Dupa investigatoare, aceste tabele au fost o evolutie al sistemelor de registre si fisiere anterior. Evolutie ce se termina cu acest sistem.

Toate acestea au loc aproximativ cand Sargon I, regele de Akkad, se converteste in putini ani in seful primului imperialism istoric, cucerind - nu se stie cum - multe dintre micile orasele fortareata care timp de 7.000 de ani fusesera independente. Si chiar in acest timp incepe sa se utilizeze metalele pretioase ca moneda acceptata multumita inventiei balantei de precizie, pietrei aspre si aqua regia care permiteau masurarea cantitatea si calitatea.

 Toate aceste date, nu puteau sugera ca existase o relatie directa intre pace-imperiu-moneda responsabila (care a durat 7.000 ani) si intre razboi-imperialism-moneda anonima (de aproape 4.500 ani)?
 Celalalt fapt era ca, in perspectiva, era expansiunea rapida a sistemelor electronice si telematice in domeniul banilor. In 1920 nu era viabil din punct de vedere tehnic a substitui biletele si monedele cu moneda rationala (factura-cec). Dar prin introducerea sistemelor de plata electronica a facut nu numai ca practicabilitatea sa devina totala, insa monetics (banii electronici) au insemnat o reducere progresiva a utilizarii banilor de hartie si a conceptiei banului ca o «a treia marfa». 
 Cercetarea istorica si cercetarea tehnica au inceput sa garanteze intuitiile detinute timp de ani de zile.

Tranzitia politica spaniola confirma importanta de a dispune de unele unelte foarte precise si puternice, capabile de a dota idealurile transformarii sociale cu ceva mai mult decat manifestari si alegeri libere. Deziluzia prdusa de politica este pretul pe care il platim pentru ca nu am invatat din majoritatea revolutiilor si schimbarilor sociale ca, cei care au cu adevarat putere recunosc ca: «totul se schimba pentru a continua la fel».

Agustí Chalaux i de Subirà

fca:La plutarquia i altres relats fen:Plutarchy and other tales fes:La plutarquía y otros relatos