Despre plutrocaţie şi alte povestiri: Diferență între versiuni

De la Escola Finaly
Salt la: navigare, căutare
 
(Nu s-au afișat 39 de versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 2: Linia 2:
 
__NOTOC__
 
__NOTOC__
 
{{Title
 
{{Title
|La plutarquia i altres relats
+
|Despre plutrocaţie şi alte povestiri
 
|[[Agustí Chalaux i de Subirà]]
 
|[[Agustí Chalaux i de Subirà]]
|'''Llicencia:''' [http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ca Creative Commons Reconeixement-Compartir amb la mateixa llicència 3.0]
+
|'''Licenţă:''' [http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro Creative Commons Atribuire-Distribuire în condiţii identice 3.0]
 +
 
 +
{{Itranslation}} [[:fca:La plutarquia i altres relats|(Català)]] [[:fen:Plutarchy and other tales|(English)]] [[:fes:La plutarquía y otros relatos|(Español)]] [[:fit:La plutarchia e altri racconti|(Italiano)]]
 
}}
 
}}
  
[[Imatge:Horace_Finaly.jpg|thumb|'''Horace Finaly''' (1871-1945)]]
+
[[Imagine:Horace_Finaly.jpg|thumb|'''Horace Finaly''' (1871-1945)]]
În 1925 eu aveam 14 ani și locuiam în Toulon. Intr-o zi, tot plimbându-ma, am văzut anunțul unei conferințe despre "Rolul bancherilor în societate". Sala era plină de domni cu barba lungă. Conferențiarul era Horace Finaly, director general al Banque de Paris et de Pays-Bas. La reuniune am cerut cuvântul. Spre surprinderea asistenților, Finaly a spus că mă va susține pentru a încheia evenimentul.
+
În 1925 eu aveam 14 ani şi locuiam în Toulon. Intr-o zi, ieşind afară pentru o plimbare, am văzut anunţul unei conferinţe despre „''Rolul bancherilor în societate''”. Sala era plină de domni cu barba lungă. Conferenţiarul era '''[[Horace Finaly]]''', director general al [[Banque de Paris et des Pays-Bas]]. La reuniune am cerut cuvântul. Spre surprinderea asistenţilor, Finaly a spus că mă va susţine pentru a încheia evenimentul.
 
 
Ca rezultat al acestei întalniri neașteptate pe care am avut-o a fost o prietenie specială. De-a lungul a 14 ani ne reuneam periodic in casa sa din Paris. Era o persoană foarte culta si foarte influentă. D'ascendència jueva, havia nascut a Budapest l'any 1871. Havia succeït el seu pare, Hugo, al capdavant de la Banque de Paris et des Pays-Bas, un dels bancs més importants del moment.
 
 
 
En una de les entrevistes ocorregué un fet cabdal explicable pels meus inquiets i agosarats 18 anys. La cita era a dos quarts de nou del vespre al seu despatx. En arribar, un atent servidor em féu saber que M. Finaly no em podia rebre immediatament perquè tenia una reunió important, però em pregava que volgués esperar-lo a la seva biblioteca.
 
  
Primer vaig entretenir-me a consultar llibres. Després vaig seure a la seva taula i maquinalment vaig confirmar que hi havia calaixos oberts. El rau-rau del fons de l'anima no impedí a la meva ardidesa de regirar els calaixos. Tot molt ordenat en carpetes ben titulades, les unes més interessants que les altres. La meva astúcia d'adolescent prenia precaucions per conservar l'ordre de les carpetes. En el fons del calaix de sota de tot vaig trobar una carpeta «''confidencial''». Atret per la descoberta, vaig llegir el seu contingut sense entendre-hi gran cosa. Era un tema bastant nou per a mi. Es tractava de l'informe d'una reunió important celebrada a Paris l'any 1919. Recordo que els assistents exclusius a la reunió havien estat J. P. Morgan —junior— (Banca Morgan), Sir Henry Deterding (Royal Dutch/Shell) i Finaly com a amfitrió. A la reunió hi van participar ells sols, però de tant en tant havien cridat diferents experts i els havien demanat aclariments. Allò que més m'interessà fou un resum final.
+
Ca rezultat al acestei întalniri neaşteptate pe care am avut-o a fost o prietenie specială. De-a lungul a 14 ani ne reuneam periodic în casa sa din Paris. Era o persoană foarte culta şi foarte influentă. S-a născut la Budapesta în anul 1871 şi era evreu ca origine. L-a moştenit pe tatăl său, Hugo, ca şi şef al Banque de Paris et des Pays-Bas, una dintre cele mai importante bănci din acel moment.
  
El resum contenia dos punts i una conclusió:
+
Intr-una dintre întalniri s-a întamplat un lucru important şi explicabil pentru vârsta mea de 18 ani. Întâlnirea era la opt şi jumătate seara în biroul său. Când am ajuns, unul dintre servitori m-a anunţat că M. Finaly nu mă putea primi imediat pentru că avea o reuniune importantă şi m-a rugat să-l astept în bibliotecă.
  
:'''Primer'''. Segons els experts, però també segons l'opinió general dels grans economistes d'abans i de durant la guerra del 1914, les existències d'or només permetien cobrir les despeses bèl·liques durant tres mesos. Per superar aquesta dificultat, els banquers internacionals —com ells— havien suggerit als governs bel·ligerants l'abandó de la convertibilitat en or dels respectius papers moneda, si més no a l'interior de cada Estat.
+
Prima dată mi-am petrecut timpul consultând cărţi. După, m-am aşezat la biroul său şi am constatat că sertarele sunt deschise. Zum-zum -ul ce se auzea nu mi-a împiedicat îndrăzneala de a revizui sertarele. Totul foarte ordonat în mape numerotate, unele mai interesante decât altele. Inteligenţa mea de adolescent mă facea să memorez în ordine dosarele. În sertarul de jos am găsit o mapa «''confidenţială''».
 +
Atras de descoperire, am citit conţinutul său fără sa înţeleg mare lucru. Era o temă destul de nouă pentru mine. Era vorba despre un rezumat al unei reuniuni importante ce a avut loc la Paris în anul 1919. Îmi amintesc ca, cei care au asistat exclusiv la această reuniune au fost: J. P. Morgan —junior— (Banca Morgan), Sir Henri Deterding (Royal Dutch/Shell) şi Finaly ca şi gazada. La reuniune au participat doar ei, dar din când in când interveneau şi diferiţi experţi care cereau clarificări. Ceea ce m-a interesat cel mai mult a fost rezumatul final.
  
:'''Segon'''. Si el paper moneda, desvinculat de l'or, que s'havia preconitzat i realitzat durant la guerra, era ara, un cop finalitzada, «''racionalitzat''», permetria als banquers internacionals i als responsables de les classes dirigents —segons els experts— guanyar més diners que si es mantenia la moneda «''desinformativa''» i «''anònima''» vigent fins aleshores (i fins avui).
+
Rezumatul conţinea două puncte şi o concluzie:
  
:'''Conclusió'''. La decisió dels reunits fou que no els interessava «''racionalitzar''» els papers moneda irracionals vigents perquè, primer, de diner ja en tenien prou i, segon, el paper moneda irracional actual permetia el joc (brut) de la «''plutarquia mundial''».
+
:'''Prima'''. În ceea ce priveşte experţii dar şi opinia generală a marilor economişti dinainte şi din timpul războiului din 1914, existenţa aurului permitea acoperirea cheltuielilor de război numai timp de trei luni. Pentru a trece peste această dificultate, bancherii internaţionali —ca ei— sugeraseră guvernelor ţărilor participante la război, sa abandoneze convertirea în aur a respectivelor monede sau bani hârtie şi mai ales, în interiorul fiecărui stat.
  
Mentre estava rumiant, absort, amb el document acabar de llegir a la mà, vaig rebre una bufetada majúscula que em llençà a terra. Durant uns moments no vaig saber què em passava. Després, Finaly, canviant d'actitud, m'ajudà molt gentilment a aixecar-me i em demanà perdó. Em féu veure la meva indiscreció davant la confiança que m 'havia demostrat en deixar-me sol a la seva biblioteca amb els calaixos oberts. M'anà dient que ni un criat d'ell hauria gosat fer allò que jo havia fet. (Ho dubto, però segurament ell tenia més espies a casa d'altres que a la inversa).
+
:'''A doua'''. Dacă hârtia monedă, separată de aur, care s-ar fi preconizat şi realizat în timpul razboiului, era acum, odată finalizată, «''raţionalizat''», permitea bancherilor internaţionali şi responsabililor claselor conducătoare —după cum spun experţii— să câştige mai mulţi bani dacă se mentinea moneda «''dezinformativă''» şi «''anonimă''» lucru valid până în acel moment (şi pâna astăzi).
  
Després de l'incident vam sopar. Ningú no va conèixer res de l'exabrupte de Finaly. Durant el sopar em demanà que havia entès de l'informe. Li vaig dir que pràcticament res.
+
:'''Concluzie'''. Decizia reuniunii a fost că nu-i interesa «''să rationalizeze''» hârtia monedă iraţional valida pentru că, prima, bani aveau destui şi doi, hârtia monedă actuală permitea jocul (brut) al «''plutrocaţiei mondiale''».
  
:— '''La paraula que més m'ha cridat l'atenció és''' «''plutarquia''».
+
În timp ce mă gândeam, absorbit, cu documentul aproape terminat de citit în mana, am primit o palmă care m-a doborât la pământ. Un moment nu am ştiut ce mi se întâmplă. După, Finaly, schimbând atitudinea, mă ajută să mă ridic şi îmi cere iertare. Mă face să văd indiscreţia mea faţă de încrederea pe care mi-a demonstrat-o lăsându-mă singur în biblioteca sa în timp ce sertarele erau deschise. Mi-a spus că, nici unul dintre servitorii lui nu ar fi făcut ce am făcut eu. (Mă îndoiesc, dar cu siguranţă el avea mai mulţi spioni în alte case decât în a lui).
:— '''A poc a poc''' —digué— '''t'ho aniré explicant'''.
 
  
Aquell dia no m'explicà res. Després va caure en la temptació d'expandir-se amb mi a propòsit de tots aquests temes tan embriagadors. Ell tingué el gust d'obrir el seu cervell més recòndit a un adolescent assedegat que, amb una fosca intuïció, havia endevinat la importància d'uns coneixements mantinguts ocults per aquesta «''casta superior''» dels grans banquers.
+
După incident am luat cina. Niciunul nu ştia nimic despre reacţia lui Finaly faţa de mine. În timp ce luam cina, Finaly îmi cerea să-i spun ce am înţeles din acel înscris. I-am spus că practic, nimic.
  
Juntament amb les confidències bancàries em transmeté elements de la tradició no escrita de Plató. Una d'elles feia referència als intents que Plató havia fet a Siracusa per restablir una moneda personalitzada-documentada, i a com havia fracassat per manca d'esclaus-escribes suficients per anotar totes les transaccions. Plató —segons Finaly—, en els seus viatges per la Mediterrània, havia descobert l'existència d'una Edat d'Or en la qual la moneda no era d'or o de plata i en que hi regnava la pau i el mercat responsabilitzat.
+
:— '''Cuvântul care mi-a captat mai mult atenţia este''' «''plutrocaţie''».
 +
:— '''Puţin cate puţin''' —spune— '''iţi voi explica'''.
  
Totes aquestes revelacions em deixaren perplex. ¿Era possible i viable una moneda racionalitzada que fos el reflex comptable de cada compra-venda? Abans de l'or i la plata, ¿hi havia hagut un altre tipus de moneda no anònima i informativa? ¿El tipus de moneda podia ajudar o impedir que les guerres fossin possibles? ¿Era real que pocs homes influents —banquers i industrials internacionals— decidien la sort de milions de persones més enllà dels polítics?.
+
Acea zi nu mi-a explicat nimic. După, a realizat tentaţia de a-şi deschide mintea mie, asupra acelor chestiuni atât de ameţitoare. El a avut plăcerea de a-şi deschide cele mai ascunse gânduri în faţa unui adolescent însetat de a cunoaşte, cu o intuiţie întunecată, a ghicit importanţa unor cunostinţe ţinute ascunse de această «''castă superioară''» a marilor bancheri.
  
Amb aquests interrogants, encara mig formulats, anaren passant els anys. Un dia, el 1939, vaig arribar tard a la cita i en Finaly no em volgué rebre. No el veuria mai més. La guerra el va portar als Estats Units d'Amèrica. Anys més tard vaig saber que morí a Nova York el 1945.
+
Împreună cu unele confidenţe bancare mi-a transmis elemente ale tradiţiei nescrise a lui Platon. Una dintre ele făcea referire la încercările pe care Platon le făcuse în Siracusa pentru a restabili moneda personalizată-documentată, şi cum a eşuat din cauza lipsei de înscrisuri slave suficiente pentru a nota toate tranzacţiile. Platon —după Finaly—, în calatoriile sale în tinuturile Mediteranene, ar fi descoperit existenţa unei Ere a Aurului în care moneda nu era de aur sau de argint şi în care avea putere pacea şi piaţa responsabilă.
 +
 
 +
Toate aceste relevări mă lăsa perplex. Era posibil şi viabil o monedă rationalizata care să fie reflexul contabil a fiecărei cumparări - vânzări? Înaintea aurului şi a argintului au fost alte tipuri de monede ne-anonime şi informative? Tipul de monedă putea ajuta sau cere ca războaiele să fi fost posibile? Era real că puţinii oameni influenţi —bancheri şi industriali internaţionali— decideau soarta a milioane de persoane mai mult decât oamenii politici?
  
Alguns d'aquests interrogants se m'anaren reforçant dramàticament amb els esdeveniments d'aquells anys. El setembre de 1936, a Barcelona, just un mes després de la revolta militar, Abad de Santillán, dirigent de la CNT, em digué: «''Ja hem perdut la guerra i la revolució per no haver sabut, des d'un principi, dominar la moneda i la banca com a instruments al servei del poble: hem considerat que les armes i la violència ho eren tot!''» Aquesta declaració corroborava la d'un altre important dirigent de la CNT, en Mariano Vázquez, que em confessà: «''Durant vint anys ens hem preparat per obtenir la «lluna en un cove» i ara que la hi tenim no sabem que fer-ne. Hem estudiat i practicat tots els camins de la revolució, però no els camins de que fer del comandament sense traves que ens ha donat la revolució''». Curiosament, aquestes converses em feren treure les mateixes conclusions que les que havien sorgit de les llargues converses amb el banquer Finaly.
+
Cu aceste întrebări, încă formulate pe jumătate, au continuat sa treaca anii. O zi, in 1939, am ajuns tarziu la intalnire si Finaly nua vrut sa ma mai primeasca. Nu l-am mai vazut niciodata. Razboiul l-a facut sa plece in Statele Unite ale Americii. Cativa ani mai tarziu, am aflat ca a murit la New York in 1945.
  
Amb aquestes claus d'interpretació i amb aquests interrogants, la recerca esdevingué alhora apassionant i àrdua. Havien de passar quasi 40 anys fins que noves dades em fessin entreveure que aquelles afirmacions agosarades d'en Finaly sobre un tipus de moneda diferent, personalitzada i informativa eren no tan sols viables tècnicament sinó que fins i tot un sistema monetari d'aquestes característiques ja havia existit abans de l'ús de monedes anònimes d'or i plata.
+
Unele dintre aceste intrebari mi s-au confirmat dramatic in timpul evenimentelor din acei ani. In septembrie 1936, in Barcelona, exact la o luna dupa revolta militara, Abad de Santillán, conducator al CNT, imi spune: „''Am pierdut razboiul si revolutia pentru ca nu am stiut, de la inceput, sa dominam moneda si banca ca un instrument in serviciul comunitatii: am considerat ca armele si violenta erau tot!''” Aceasta declaratie confirma pe cea a unui alt conducator important al CNT, Mariano Vázquez, care imi spunea: „''Timp de douazeci de ani ne-am pregatit sa obtinem «luna de pe cer» si acum ca o avem nu stim ce sa facem cu ea. Am studiat si practicat toate caile revolutiei, dar nu caile de a cunoaste ceea ce putem face cu controlul dezlantuit pe care revolutia ni l-a dat''”. Curios, aceste convorbiri ma facea sa trag aceleasi concluzii care mi-au rezultat din convorbirile de lunga durata ce le-am avut cu bancherul Finaly.
  
[[Imatge:Bulla.jpg|thumb|250px|Bulla]]
+
Cu aceste chei ale interpretarii si cu aceste intrebari, cercetarea redevenea in acele timpuri mai pasionanta si mai arzatoare. Trecusera aproape 40 de ani pana cand, noi date ma facuse sa intrevad ca acele afirmatii indraznete ale lui Finaly despre un tip de moneda diferit, personalizata si informativanu erau numai viabile din punct de vedere tehnic dar si ca un sistem monetar avand aceste caracteristici a existat inaintea monedelor anonime de aur si argint.
L'agost del 1978 apareixia a la revista «'''''Investigación y Ciencia'''''» un article sobre «''[[El primer antecedent de l'escriptura]]''», en que s'obria una nova visió del funcionament de les ciutats de l'Àsia occidental en el període que va del 9è. al 2n. mil·leni abans de la nostra era. Es tractava del '''descobriment d'un complex sistema de fitxes i de registres d'argila que permeteren el funcionament dels mercats''' en una zona que s'estenia de la mar Càspia a Khartum i de l'Indus a la Mediterrània. Aquest sorprenent estudi semblava confirmar les hipòtesis de Plató sobre una Edat d'Or sense guerres i amb uns tipus d'instruments d'intercanvi sense valor intrínsec i responsabilitzadors.
 
  
Curiosament, aquest descobriment permetia emetre una agosarada hipòtesi sobre l'origen de la «''historia''» i dels imperialismes. La historia comença oficialment amb l'aparició de l'escriptura, és a dir, en el moment en que es creen les tauletes sumeries. Segons la investigadora, aquestes tauletes foren una evolució del sistema de registres i fitxes anterior. Evolució que acaba amb aquest sistema. Tot això succeí aproximadament quan Sargon I, rei d'Akkad, es convertí en pocs anys en l'amo del primer imperialisme històric, conquerint —no se sap com— moltes de les petites ciutats emmurallades que durant 7.000 anys havien estar independents. I just en aquest temps començà a aparèixer l'ús dels metalls preciosos com a moneda acceptada gràcies a la invenció de la balança de precisió, la pedra de toc i l'aigua règia, que permetien mesurar-ne les quantitats i les qualitats.
+
[[Imagine:Bulla.jpg|thumb|250px|Bulla]]
 +
In august 1978 aparea in revista «'''''Cercetare şi ştiinţă'''''» un articol despre «''[[Primul antecedent al scrierii]]''», in care se deschidea o noua viziune al functionarii unor orase din Asia occidentala incepand din mileniul 9 pana in mileniul 2 inaintea erei noastre. Era vorba despre '''descoperirea unui sistem complex de fisiere si de registre de argila care permiteau functionarea pietelor''' intr-o zona care se intindea de la Marea Caspica la Khartum si din Indus pana la Mediterana. Acest studiu surprinzator parea sa confirme ipotezele lui Platon asupra unei Era a Aurului fara razboaie si cu niste tipuri de instrumente de interchimb posibile fara valoare intrinseca.
  
Totes aquestes dades, no podien suggerir que hi havia una relació directa entre pau-imperi-moneda responsabilitzada (que durà 7.000 anys) i entre guerra-imperialisme-moneda anònima (des de fa 4.500 anys)?
+
Curios, aceasta descoperire permitea emiterea unei ipoteze indraznete asupra originii «''istoriei''» si a imperialismelor. Istoria incepe oficial cu aparitia scrierii, ceea ce va sa zica, in momentul in care au fost introduse tabelele Sumeriene. Dupa investigatoare, aceste tabele au fost o evolutie al sistemelor de registre si fisiere anterior. Evolutie ce se termina cu acest sistem. Toate acestea au loc aproximativ cand Sargon I, regele de Akkad, se converteste in putini ani in seful primului imperialism istoric, cucerind —nu se stie cum— multe dintre micile orasele fortareata care timp de 7.000 de ani fusesera independente. Si chiar in acest timp incepe sa se utilizeze metalele pretioase ca moneda acceptata multumita inventiei balantei de precizie, pietrei aspre si aqua regia care permiteau masurarea cantitatea si calitatea.
  
L'altre fet, de cara al futur, era la ràpida expansió de sistemes electrònics i telemàtics en el camp del diner. L'any 1920 no era viable tècnicament substituir els bitllets i les monedes per moneda racional (factures-xec). Però amb la introducció de sistemes de pagament electrònics no tan sols la viabilitat esdevenia total sinó que la monètica —moneda electrònica— significava una progressiva reducció de l'ús del paper-moneda i de les concepcions del diner com a «''tercera mercaderia''».
+
Toate aceste date, nu puteau sugera ca existase o relatie directa intre pace-imperiu-moneda responsabila (care a durat 7.000 ani) si intre razboi-imperialism-moneda anonima (de aproape 4.500 ani)?
 +
 
 +
Celalalt fapt era ca, in perspectiva, era expansiunea rapida a sistemelor electronice si telematice in domeniul banilor. In 1920 nu era viabil din punct de vedere tehnic a substitui biletele si monedele cu moneda rationala (factura-cec). Dar prin introducerea sistemelor de plata electronica a facut nu numai ca practicabilitatea sa devina totala, insa monetics (banii electronici) au insemnat o reducere progresiva a utilizarii banilor de hartie si a conceptiei banului ca o «''a treia marfa''».
  
La recerca històrica i la recerca tècnica començaven a avalar les intuïcions mantingudes durant anys.
+
Cercetarea istorica si cercetarea tehnica au inceput sa garanteze intuitiile detinute timp de ani de zile.
  
La transició política espanyola confirmaria la importància de disposar d'unes eines molt precises i potents capaces de dotar els ideals de transformació social amb quelcom més que manifestacions o eleccions lliures. El desencís de la política és el preu que estem pagant per no haver après de la majoria de revolucions i canvis socials que els qui tenen de debò el poder permeten que «''tot canviï per tal que tot continuï igual''».
+
Tranzitia politica spaniola confirma importanta de a dispune de unele unelte foarte precise si puternice, capabile de a dota idealurile transformarii sociale cu ceva mai mult decat manifestari si alegeri libere. Deziluzia prdusa de politica este pretul pe care il platim pentru ca nu am invatat din majoritatea revolutiilor si schimbarilor sociale ca, cei care au cu adevarat putere recunosc ca: «''totul se schimba pentru a continua la fel''».
  
  
Linia 62: Linia 65:
 
{{Menu-boton}}
 
{{Menu-boton}}
  
[[Categoria:Col·lecció Bullae]]
+
[[Categorie:Colecţia Bullae]]
 
 
[[fen:Plutarchy and other tales]]
 
[[fes:La plutarquía y otros relatos]]
 
[[fit:La plutarchia e altri racconti]]
 

Versiunea curentă din 24 august 2016 01:17


Despre plutrocaţie şi alte povestiri

Agustí Chalaux i de Subirà

Licenţă: Creative Commons Atribuire-Distribuire în condiţii identice 3.0

translation.png (Català) (English) (Español) (Italiano)


Horace Finaly (1871-1945)

În 1925 eu aveam 14 ani şi locuiam în Toulon. Intr-o zi, ieşind afară pentru o plimbare, am văzut anunţul unei conferinţe despre „Rolul bancherilor în societate”. Sala era plină de domni cu barba lungă. Conferenţiarul era Horace Finaly, director general al Banque de Paris et des Pays-Bas. La reuniune am cerut cuvântul. Spre surprinderea asistenţilor, Finaly a spus că mă va susţine pentru a încheia evenimentul.

Ca rezultat al acestei întalniri neaşteptate pe care am avut-o a fost o prietenie specială. De-a lungul a 14 ani ne reuneam periodic în casa sa din Paris. Era o persoană foarte culta şi foarte influentă. S-a născut la Budapesta în anul 1871 şi era evreu ca origine. L-a moştenit pe tatăl său, Hugo, ca şi şef al Banque de Paris et des Pays-Bas, una dintre cele mai importante bănci din acel moment.

Intr-una dintre întalniri s-a întamplat un lucru important şi explicabil pentru vârsta mea de 18 ani. Întâlnirea era la opt şi jumătate seara în biroul său. Când am ajuns, unul dintre servitori m-a anunţat că M. Finaly nu mă putea primi imediat pentru că avea o reuniune importantă şi m-a rugat să-l astept în bibliotecă.

Prima dată mi-am petrecut timpul consultând cărţi. După, m-am aşezat la biroul său şi am constatat că sertarele sunt deschise. Zum-zum -ul ce se auzea nu mi-a împiedicat îndrăzneala de a revizui sertarele. Totul foarte ordonat în mape numerotate, unele mai interesante decât altele. Inteligenţa mea de adolescent mă facea să memorez în ordine dosarele. În sertarul de jos am găsit o mapa «confidenţială». Atras de descoperire, am citit conţinutul său fără sa înţeleg mare lucru. Era o temă destul de nouă pentru mine. Era vorba despre un rezumat al unei reuniuni importante ce a avut loc la Paris în anul 1919. Îmi amintesc ca, cei care au asistat exclusiv la această reuniune au fost: J. P. Morgan —junior— (Banca Morgan), Sir Henri Deterding (Royal Dutch/Shell) şi Finaly ca şi gazada. La reuniune au participat doar ei, dar din când in când interveneau şi diferiţi experţi care cereau clarificări. Ceea ce m-a interesat cel mai mult a fost rezumatul final.

Rezumatul conţinea două puncte şi o concluzie:

Prima. În ceea ce priveşte experţii dar şi opinia generală a marilor economişti dinainte şi din timpul războiului din 1914, existenţa aurului permitea acoperirea cheltuielilor de război numai timp de trei luni. Pentru a trece peste această dificultate, bancherii internaţionali —ca ei— sugeraseră guvernelor ţărilor participante la război, sa abandoneze convertirea în aur a respectivelor monede sau bani hârtie şi mai ales, în interiorul fiecărui stat.
A doua. Dacă hârtia monedă, separată de aur, care s-ar fi preconizat şi realizat în timpul razboiului, era acum, odată finalizată, «raţionalizat», permitea bancherilor internaţionali şi responsabililor claselor conducătoare —după cum spun experţii— să câştige mai mulţi bani dacă se mentinea moneda «dezinformativă» şi «anonimă» lucru valid până în acel moment (şi pâna astăzi).
Concluzie. Decizia reuniunii a fost că nu-i interesa «să rationalizeze» hârtia monedă iraţional valida pentru că, prima, bani aveau destui şi doi, hârtia monedă actuală permitea jocul (brut) al «plutrocaţiei mondiale».

În timp ce mă gândeam, absorbit, cu documentul aproape terminat de citit în mana, am primit o palmă care m-a doborât la pământ. Un moment nu am ştiut ce mi se întâmplă. După, Finaly, schimbând atitudinea, mă ajută să mă ridic şi îmi cere iertare. Mă face să văd indiscreţia mea faţă de încrederea pe care mi-a demonstrat-o lăsându-mă singur în biblioteca sa în timp ce sertarele erau deschise. Mi-a spus că, nici unul dintre servitorii lui nu ar fi făcut ce am făcut eu. (Mă îndoiesc, dar cu siguranţă el avea mai mulţi spioni în alte case decât în a lui).

După incident am luat cina. Niciunul nu ştia nimic despre reacţia lui Finaly faţa de mine. În timp ce luam cina, Finaly îmi cerea să-i spun ce am înţeles din acel înscris. I-am spus că practic, nimic.

Cuvântul care mi-a captat mai mult atenţia este «plutrocaţie».
Puţin cate puţin —spune— iţi voi explica.

Acea zi nu mi-a explicat nimic. După, a realizat tentaţia de a-şi deschide mintea mie, asupra acelor chestiuni atât de ameţitoare. El a avut plăcerea de a-şi deschide cele mai ascunse gânduri în faţa unui adolescent însetat de a cunoaşte, cu o intuiţie întunecată, a ghicit importanţa unor cunostinţe ţinute ascunse de această «castă superioară» a marilor bancheri.

Împreună cu unele confidenţe bancare mi-a transmis elemente ale tradiţiei nescrise a lui Platon. Una dintre ele făcea referire la încercările pe care Platon le făcuse în Siracusa pentru a restabili moneda personalizată-documentată, şi cum a eşuat din cauza lipsei de înscrisuri slave suficiente pentru a nota toate tranzacţiile. Platon —după Finaly—, în calatoriile sale în tinuturile Mediteranene, ar fi descoperit existenţa unei Ere a Aurului în care moneda nu era de aur sau de argint şi în care avea putere pacea şi piaţa responsabilă.

Toate aceste relevări mă lăsa perplex. Era posibil şi viabil o monedă rationalizata care să fie reflexul contabil a fiecărei cumparări - vânzări? Înaintea aurului şi a argintului au fost alte tipuri de monede ne-anonime şi informative? Tipul de monedă putea ajuta sau cere ca războaiele să fi fost posibile? Era real că puţinii oameni influenţi —bancheri şi industriali internaţionali— decideau soarta a milioane de persoane mai mult decât oamenii politici?

Cu aceste întrebări, încă formulate pe jumătate, au continuat sa treaca anii. O zi, in 1939, am ajuns tarziu la intalnire si Finaly nua vrut sa ma mai primeasca. Nu l-am mai vazut niciodata. Razboiul l-a facut sa plece in Statele Unite ale Americii. Cativa ani mai tarziu, am aflat ca a murit la New York in 1945.

Unele dintre aceste intrebari mi s-au confirmat dramatic in timpul evenimentelor din acei ani. In septembrie 1936, in Barcelona, exact la o luna dupa revolta militara, Abad de Santillán, conducator al CNT, imi spune: „Am pierdut razboiul si revolutia pentru ca nu am stiut, de la inceput, sa dominam moneda si banca ca un instrument in serviciul comunitatii: am considerat ca armele si violenta erau tot!” Aceasta declaratie confirma pe cea a unui alt conducator important al CNT, Mariano Vázquez, care imi spunea: „Timp de douazeci de ani ne-am pregatit sa obtinem «luna de pe cer» si acum ca o avem nu stim ce sa facem cu ea. Am studiat si practicat toate caile revolutiei, dar nu caile de a cunoaste ceea ce putem face cu controlul dezlantuit pe care revolutia ni l-a dat”. Curios, aceste convorbiri ma facea sa trag aceleasi concluzii care mi-au rezultat din convorbirile de lunga durata ce le-am avut cu bancherul Finaly.

Cu aceste chei ale interpretarii si cu aceste intrebari, cercetarea redevenea in acele timpuri mai pasionanta si mai arzatoare. Trecusera aproape 40 de ani pana cand, noi date ma facuse sa intrevad ca acele afirmatii indraznete ale lui Finaly despre un tip de moneda diferit, personalizata si informativanu erau numai viabile din punct de vedere tehnic dar si ca un sistem monetar avand aceste caracteristici a existat inaintea monedelor anonime de aur si argint.

Bulla

In august 1978 aparea in revista «Cercetare şi ştiinţă» un articol despre «Primul antecedent al scrierii», in care se deschidea o noua viziune al functionarii unor orase din Asia occidentala incepand din mileniul 9 pana in mileniul 2 inaintea erei noastre. Era vorba despre descoperirea unui sistem complex de fisiere si de registre de argila care permiteau functionarea pietelor intr-o zona care se intindea de la Marea Caspica la Khartum si din Indus pana la Mediterana. Acest studiu surprinzator parea sa confirme ipotezele lui Platon asupra unei Era a Aurului fara razboaie si cu niste tipuri de instrumente de interchimb posibile fara valoare intrinseca.

Curios, aceasta descoperire permitea emiterea unei ipoteze indraznete asupra originii «istoriei» si a imperialismelor. Istoria incepe oficial cu aparitia scrierii, ceea ce va sa zica, in momentul in care au fost introduse tabelele Sumeriene. Dupa investigatoare, aceste tabele au fost o evolutie al sistemelor de registre si fisiere anterior. Evolutie ce se termina cu acest sistem. Toate acestea au loc aproximativ cand Sargon I, regele de Akkad, se converteste in putini ani in seful primului imperialism istoric, cucerind —nu se stie cum— multe dintre micile orasele fortareata care timp de 7.000 de ani fusesera independente. Si chiar in acest timp incepe sa se utilizeze metalele pretioase ca moneda acceptata multumita inventiei balantei de precizie, pietrei aspre si aqua regia care permiteau masurarea cantitatea si calitatea.

Toate aceste date, nu puteau sugera ca existase o relatie directa intre pace-imperiu-moneda responsabila (care a durat 7.000 ani) si intre razboi-imperialism-moneda anonima (de aproape 4.500 ani)?

Celalalt fapt era ca, in perspectiva, era expansiunea rapida a sistemelor electronice si telematice in domeniul banilor. In 1920 nu era viabil din punct de vedere tehnic a substitui biletele si monedele cu moneda rationala (factura-cec). Dar prin introducerea sistemelor de plata electronica a facut nu numai ca practicabilitatea sa devina totala, insa monetics (banii electronici) au insemnat o reducere progresiva a utilizarii banilor de hartie si a conceptiei banului ca o «a treia marfa».

Cercetarea istorica si cercetarea tehnica au inceput sa garanteze intuitiile detinute timp de ani de zile.

Tranzitia politica spaniola confirma importanta de a dispune de unele unelte foarte precise si puternice, capabile de a dota idealurile transformarii sociale cu ceva mai mult decat manifestari si alegeri libere. Deziluzia prdusa de politica este pretul pe care il platim pentru ca nu am invatat din majoritatea revolutiilor si schimbarilor sociale ca, cei care au cu adevarat putere recunosc ca: «totul se schimba pentru a continua la fel».


Agustí Chalaux i de Subirà