Capitalismul comunitar

De la Escola Finaly
Salt la: navigare, căutare


Capitalismul Comunitar

Agustí Chalaux i de Subirà

Licenţă: Creative Commons Atribuire-Distribuire în condiţii identice 3.0


1. Presentare
2. Capitalismul Comunitar
2.1.- Înceuturile: Bismarck, Marx şi Lasalle
2.2.- Primele instituţii
2.3.- O noua intuiţie făcea un posibil capitalism comunitar în tiempurile noastre
2.4.- Individul nesalariat (simplu consumator)
2.5.- Concluzie


1. Presentare

Dragi prieteni:

Agustí a început în anul 2.000 creînd un nou document pentru a repeta, cu noi cuvinte şi cu stilul său provocator obişnuit ceea ce mereu ne-a repetat. Că —în momentul în care, mulţumită tehnologiei, există o autentică acumulare de bunuri materiale— nu ar fi deloc dificil ca aceste bunuri să ajungă la toţi cei pentru care simplul fapt de a se naşte, dacă ar exista voinţă politică de a fixa nişte legi economice noi care să aiba în vedere importanţa „simplilor consumatori“ —persoanele dedicate activităţii altruiste sau cele care nu pot sau nu vor să se integreze în lumea productiva—. Această propunere este imprescindibilă pentru buna funcţionare a economiei şi a societăţilor dezvoltate.

În acest document ne aminteşte —cu pecedente istorii ale Bismark, Marx şi Lasalle— ca „Renta de bază“ (RB) in favoarea tuturor cetăţenilor este o formulă foarte rentabilă pentru ca economia tărilor indistrializate să poată să rezolve problemele grave ale excedentelor de producţie (care atâtea dureri de cap dă industrialilor acestor ţări in timpul perioadei de prosperitate şi stabilitate politică).

Agustí fixează particular pe exemplul premiului Nobel pentru Economie, Maurice Allais, pentru a fi conştienţi de ipoteca care ne omoară —intr-un moment al gândirii unic impus de puterile economice mondiale— despre economiştii care, inclusiv când au intuiţii absolut creative, preferă sa nu le dezvolte de frica de a pierde beneficiile care îi supun a lucra în favoarea sistemului de la putere. Cazul lui Allais este, din păcate, cel care se repetă în fiecare zi la universitate, în serviciile economice ale băncilor şi în departamentele de economie ale mediilor de comunicaţie. Din ce în ce mai des, sunt profesionişti foarte preparaţi şi care văd alternative economice care ar ajuta conaţionalii, dar optează să tacă sau să repete discursul sugerat - prin garanţia salariului - de puterile economice care i-a angajat.

Maurice Allais lucrează pe ipoteza unui 'Capitalism comunitarca și complement al actualului' 'capitalism privat ". Pur şi simplu propune ca ar trebui să se creeze o 'Băncă comunitară pentru a administra solduri pe care conturile curente nu le-au autorizat băncilor, pentru a le face cu împrumuturi bancare în funcţie de sistemul clasic de funcţionare a acestor entităţi. De 'Banca Comunitară ar funcţiona doar cu soldul nedisponibil din conturile curente care nu intrau în circuitul de depozit termen.

O parte din soldurile conturilor care, după Maurice Allais, permiteau Bancii Comunitare să recupereze funcția socială de regulare a catității de bani comerciali necesari in piață. O funcție necesară și imprescindibilă pentru a asigura un mare dinamism economic , regulare care se obținea punând la dispoziția simplilor consumatori banii pe care îi necesita o societate minim dezvoltată, pentru a absorbi excedentele de producție pe care dinamismul economic îl genera în vreme de pace.

Încă odată, este o propunere pentru a rezolva problema societăților care generează mai multă bogăție decât poate absorbi agenții săi productivi. Este mai precis, crearea unor mecanisme pentru ca simplii consumatori- agenți cu profesii altruiste și liberale, grupuri marginalizate, bonlavi, bătrâni și copii - ar putea să se integreze în piață și să dea un nou dinamism al economiei deoarece a fi consumator este o adevărată funcție utila când este un excedent de producție.

In definitiv. Nu este vorba de a ajuta pe cei care nu lucrează pentru pur beneficiu (cum ar putea poziționa o mentalitate paternalistă), ci de a înțelege că propria economie -mai ales in perioade de abundență- este necesară celor care nu muncesc, pentru a fi consumatori ale excedentelor lor de producție.

Toate cele bune, în numele Agustí.

Echipa Can Bardina.

Barcelona, 5 Marie 2000.


2. Capitalismul comunitar

2.1.- Începuturile: Bismarck, Marx și Lasalle

Anterior anilor 1880, Bismarck și Marx comunicau deja prin intermediului sindicalistului Ferdinand Lasalle (1825 - 1864), ajungând la o comuniune de idealuri autopacificante.

thumb|138px|left|Otto von Bismarck. thumb|153px|left|Ferdinand Lassalle. thumb|left|Karl Marx

Ca și consecință a acestei comuniuni de idealuri, în 1881, Bismarck a dat libertate plina sindicatelor germane, mult înainte ca oricare alt guvern, inclus celor care se numesc «avansați», ca Anglia si Statul Francez.

Puțini ani după, în 1885, Bismarck a fondat prima Asigurare Socială, la fel, mult înainte ca niciun Stat și, cu un grad de perfecție , care actual, este Asigurarea Sociala bismarckină, îndura în Alsacia si in departamentul din La Mosella (in Lorena), cu niște rezultate sanitare (medici, spitale, etc.) și contabili foarte superiori celei moderne și excesiv birocratizată Asigurare Socială Franceză (pentru a nu vorbi de cea spaniolă).

2.2.- Primele instituții

Atât Bismarck -cu o concepție strict politică- ca ți Marx -cu analizele sale economice- erau de-acord într-un proiect care includea ca punct esențial puterea dată gratuit fiecărei persoane individ nesalariată niște recursuri vitale minime; să spunem, ceea ce astăzi se înțelege și se propune -fără niciun rezultat practic până în momentul de față- cu numele de rentă de bază pentru locuitor, salariu social, venit minim pentru locuitor sau basic per capita income.

Cele doua personalități au analizat posibilitatea de a aplica propunerea la toți simplii consumatori dar ambii, au constatat că acest proect nu se putea realiza în timp ce îndura capitalismul privat exclusiv (valabil de aproape 4.500 de ani în toaoe imperiile mondiale)

A fost atunci când, fiecare pe cont propriu, au avut intuiția că, era vital necesară crearea unui capitalism comunitar revoluționar care să completeze valabilul capitalism privat, astfet încât s-ar obține un nou capitalism total și armonic mulțumită sintezei între cei doi.

Când în 1890 -după mai mult de 25 de ani guvernând practic în regim dictatorial și populist- Bismarck a terminat în a se înfrunta cu complexatul Guillermo II (care pretindea unele orentații diametral opuse întregii sale politici), cancelarul a preferat să demită -din cauza devotării sale pentru dinastia Hohenzollern- înainte de a forța abdicarea noului împărat.

Cu viziunea lui Bismarck, a dispărut pentru moment intuiția bismarckiană-marxiană a unui capitalism comunitar.



2.3.- O nouă intuiție făcea un posibil capitalism comunitar în timpurile noastre

thumb|left|Maurice Allais.Mult înainte de a i se acorda Premiul Nobel în Economics''''Maurice Allais, ca mulți alțe economiști, a constatat că, în actualul sistem socio-economic, dominat de mari instituţii financiare private (bănci, case de economii și companii de asigurare) se producea o osificare regresivă a economiei mondiale. Motivul acestei regresii este că instituțiile financiare private primesc banii privați, un 95% dintre salariați, însă doar un maxim de 25 - 30% dintre acești salariați au solvabilitatea suficientă pentru a-și putea consimți, cu siguranță, tradiționalele împrumuturi bancare.

Consecvența evidentă este că instituțiile financiar private no pot executa, in cantitate suficientă, oficiul sau special și antic de imprumuturi și se scufundă cu atâția bani privați comercial, neutilizați si neutilizabili, dacă nu sunt pentru armamente, mai degrabă obsolete, războaie locale cinic provocate sau pentru o corupție generalizată de toate puterile (normal asociată pieței negre și traficului de influență).

Inaintea acestei evidențe, Maurice Allais a avut geniala intuiție a unui capitalism comunitar care ar completa armonios capitalismul privat, până acum exclusiv, și a propus o soluție practică auto-socială foarte inteligentă. care o putem rezuma în acest articol.

Soluția propusă de Maurice Allais, consistă in faptul ca, fiecare cont-curent, într-o stabilire bancară decide, cu o totală libertate personală


Agustí Chalaux i de Subirà

Barcelona, 28 de febrero del 2000.



Categoría:Colección Bullae

fca:El capitalisme comunitari fde:Der gemeinschaftliche kapitalismus fen:Communal capitalism feo:La komunuma kapitalismo ffr:Le capitalisme communautaire