Despre plutrocaţie şi alte povestiri

De la Escola Finaly
Salt la: navigare, căutare


Despre plutrocaţie şi alte povestiri

Agustí Chalaux i de Subirà

Licenţă: Creative Commons Atribuire-Distribuire în condiţii identice 3.0

translation.png (Català) (English) (Español) (Italiano)


(thumbnail)
Horace Finaly (1871-1945)

În 1925 eu aveam 14 ani şi locuiam în Toulon. Intr-o zi, ieşind afară pentru o plimbare, am văzut anunţul unei conferinţe despre „Rolul bancherilor în societate”. Sala era plină de domni cu barba lungă. Conferenţiarul era Horace Finaly, director general al Banque de Paris et des Pays-Bas. La reuniune am cerut cuvântul. Spre surprinderea asistenţilor, Finaly a spus că mă va susţine pentru a încheia evenimentul.

Ca rezultat al acestei întalniri neaşteptate pe care am avut-o a fost o prietenie specială. De-a lungul a 14 ani ne reuneam periodic în casa sa din Paris. Era o persoană foarte culta şi foarte influentă. S-a născut la Budapesta în anul 1871 şi era evreu ca origine. L-a moştenit pe tatăl său, Hugo, ca şi şef al Banque de Paris et des Pays-Bas, una dintre cele mai importante bănci din acel moment.

Intr-una dintre întalniri s-a întamplat un lucru important şi explicabil pentru vârsta mea de 18 ani. Întâlnirea era la opt şi jumătate seara în biroul său. Când am ajuns, unul dintre servitori m-a anunţat că M. Finaly nu mă putea primi imediat pentru că avea o reuniune importantă şi m-a rugat să-l astept în bibliotecă.

Prima dată mi-am petrecut timpul consultând cărţi. După, m-am aşezat la biroul său şi am constatat că sertarele sunt deschise. Zum-zum -ul ce se auzea nu mi-a împiedicat îndrăzneala de a revizui sertarele. Totul foarte ordonat în mape numerotate, unele mai interesante decât altele. Inteligenţa mea de adolescent mă facea să memorez în ordine dosarele. În sertarul de jos am găsit o mapa «confidenţială». Atras de descoperire, am citit conţinutul său fără sa înţeleg mare lucru. Era o temă destul de nouă pentru mine. Era vorba despre un rezumat al unei reuniuni importante ce a avut loc la Paris în anul 1919. Îmi amintesc ca, cei care au asistat exclusiv la această reuniune au fost: J. P. Morgan —junior— (Banca Morgan), Sir Henri Deterding (Royal Dutch/Shell) şi Finaly ca şi gazada. La reuniune au participat doar ei, dar din când in când interveneau şi diferiţi experţi care cereau clarificări. Ceea ce m-a interesat cel mai mult a fost rezumatul final.

Rezumatul conţinea două puncte şi o concluzie:

Prima. În ceea ce priveşte experţii dar şi opinia generală a marilor economişti dinainte şi din timpul războiului din 1914, existenţa aurului permitea acoperirea cheltuielilor de război numai timp de trei luni. Pentru a trece peste această dificultate, bancherii internaţionali —ca ei— sugeraseră guvernelor ţărilor participante la război, sa abandoneze convertirea în aur a respectivelor monede sau bani hârtie şi mai ales, în interiorul fiecărui stat.
A doua. Dacă hârtia monedă, separată de aur, care s-ar fi preconizat şi realizat în timpul razboiului, era acum, odată finalizată, «raţionalizat», permitea bancherilor internaţionali şi responsabililor claselor conducătoare —după cum spun experţii— să câştige mai mulţi bani dacă se mentinea moneda «dezinformativă» şi «anonimă» lucru valid până în acel moment (şi pâna astăzi).
Concluzie. Decizia reuniunii a fost că nu-i interesa «să rationalizeze» hârtia monedă iraţional valida pentru că, prima, bani aveau destui şi doi, hârtia monedă actuală permitea jocul (brut) al «plutrocaţiei mondiale».

În timp ce mă gândeam, absorbit, cu documentul aproape terminat de citit în mana, am primit o palmă care m-a doborât la pământ. Un moment nu am ştiut ce mi se întâmplă. După, Finaly, schimbând atitudinea, mă ajută să mă ridic şi îmi cere iertare. Mă face să văd indiscreţia mea faţă de încrederea pe care mi-a demonstrat-o lăsându-mă singur în biblioteca sa în timp ce sertarele erau deschise. Mi-a spus că, nici unul dintre servitorii lui nu ar fi făcut ce am făcut eu. (Mă îndoiesc, dar cu siguranţă el avea mai mulţi spioni în alte case decât în a lui).

După incident am luat cina. Niciunul nu ştia nimic despre reacţia lui Finaly faţa de mine. În timp ce luam cina, Finaly îmi cerea să-i spun ce am înţeles din acel înscris. I-am spus că practic, nimic.

Cuvântul care mi-a captat mai mult atenţia este «plutrocaţie».
Puţin cate puţin —spune— iţi voi explica.

Acea zi nu mi-a explicat nimic. După, a realizat tentaţia de a-şi deschide mintea mie, asupra acelor chestiuni atât de ameţitoare. El a avut plăcerea de a-şi deschide cele mai ascunse gânduri în faţa unui adolescent însetat de a cunoaşte, cu o intuiţie întunecată, a ghicit importanţa unor cunostinţe ţinute ascunse de această «castă superioară» a marilor bancheri.

Împreună cu unele confidenţe bancare mi-a transmis elemente ale tradiţiei nescrise a lui Platon. Una dintre ele făcea referire la încercările pe care Platon le făcuse în Siracusa pentru a restabili moneda personalizată-documentată, şi cum a eşuat din cauza lipsei de înscrisuri slave suficiente pentru a nota toate tranzacţiile. Platon —după Finaly—, în calatoriile sale în tinuturile Mediteranene, ar fi descoperit existenţa unei Ere a Aurului în care moneda nu era de aur sau de argint şi în care avea putere pacea şi piaţa responsabilă.

Toate aceste relevări mă lăsa perplex. Era posibil şi viabil o monedă rationalizata care să fie reflexul contabil a fiecărei cumparări - vânzări? Înaintea aurului şi a argintului au fost alte tipuri de monede ne-anonime şi informative? Tipul de monedă putea ajuta sau cere ca războaiele să fi fost posibile? Era real că puţinii oameni influenţi —bancheri şi industriali internaţionali— decideau soarta a milioane de persoane mai mult decât oamenii politici?

Cu aceste întrebări, încă formulate pe jumătate, au continuat sa treaca anii. O zi, in 1939, am ajuns tarziu la intalnire si Finaly nua vrut sa ma mai primeasca. Nu l-am mai vazut niciodata. Razboiul l-a facut sa plece in Statele Unite ale Americii. Cativa ani mai tarziu, am aflat ca a murit la New York in 1945.

Unele dintre aceste intrebari mi s-au confirmat dramatic in timpul evenimentelor din acei ani. In septembrie 1936, in Barcelona, exact la o luna dupa revolta militara, Abad de Santillán, conducator al CNT, imi spune: „Am pierdut razboiul si revolutia pentru ca nu am stiut, de la inceput, sa dominam moneda si banca ca un instrument in serviciul comunitatii: am considerat ca armele si violenta erau tot!” Aceasta declaratie confirma pe cea a unui alt conducator important al CNT, Mariano Vázquez, care imi spunea: „Timp de douazeci de ani ne-am pregatit sa obtinem «luna de pe cer» si acum ca o avem nu stim ce sa facem cu ea. Am studiat si practicat toate caile revolutiei, dar nu caile de a cunoaste ceea ce putem face cu controlul dezlantuit pe care revolutia ni l-a dat”. Curios, aceste convorbiri ma facea sa trag aceleasi concluzii care mi-au rezultat din convorbirile de lunga durata ce le-am avut cu bancherul Finaly.

Cu aceste chei ale interpretarii si cu aceste intrebari, cercetarea redevenea in acele timpuri mai pasionanta si mai arzatoare. Trecusera aproape 40 de ani pana cand, noi date ma facuse sa intrevad ca acele afirmatii indraznete ale lui Finaly despre un tip de moneda diferit, personalizata si informativanu erau numai viabile din punct de vedere tehnic dar si ca un sistem monetar avand aceste caracteristici a existat inaintea monedelor anonime de aur si argint.

(thumbnail)
Bulla

In august 1978 aparea in revista «Cercetare şi ştiinţă» un articol despre «Primul antecedent al scrierii», in care se deschidea o noua viziune al functionarii unor orase din Asia occidentala incepand din mileniul 9 pana in mileniul 2 inaintea erei noastre. Era vorba despre descoperirea unui sistem complex de fisiere si de registre de argila care permiteau functionarea pietelor intr-o zona care se intindea de la Marea Caspica la Khartum si din Indus pana la Mediterana. Acest studiu surprinzator parea sa confirme ipotezele lui Platon asupra unei Era a Aurului fara razboaie si cu niste tipuri de instrumente de interchimb posibile fara valoare intrinseca.

Curios, aceasta descoperire permitea emiterea unei ipoteze indraznete asupra originii «istoriei» si a imperialismelor. Istoria incepe oficial cu aparitia scrierii, ceea ce va sa zica, in momentul in care au fost introduse tabelele Sumeriene. Dupa investigatoare, aceste tabele au fost o evolutie al sistemelor de registre si fisiere anterior. Evolutie ce se termina cu acest sistem. Toate acestea au loc aproximativ cand Sargon I, regele de Akkad, se converteste in putini ani in seful primului imperialism istoric, cucerind —nu se stie cum— multe dintre micile orasele fortareata care timp de 7.000 de ani fusesera independente. Si chiar in acest timp incepe sa se utilizeze metalele pretioase ca moneda acceptata multumita inventiei balantei de precizie, pietrei aspre si aqua regia care permiteau masurarea cantitatea si calitatea.

Toate aceste date, nu puteau sugera ca existase o relatie directa intre pace-imperiu-moneda responsabila (care a durat 7.000 ani) si intre razboi-imperialism-moneda anonima (de aproape 4.500 ani)?

Celalalt fapt era ca, in perspectiva, era expansiunea rapida a sistemelor electronice si telematice in domeniul banilor. In 1920 nu era viabil din punct de vedere tehnic a substitui biletele si monedele cu moneda rationala (factura-cec). Dar prin introducerea sistemelor de plata electronica a facut nu numai ca practicabilitatea sa devina totala, insa monetics (banii electronici) au insemnat o reducere progresiva a utilizarii banilor de hartie si a conceptiei banului ca o «a treia marfa».

Cercetarea istorica si cercetarea tehnica au inceput sa garanteze intuitiile detinute timp de ani de zile.

Tranzitia politica spaniola confirma importanta de a dispune de unele unelte foarte precise si puternice, capabile de a dota idealurile transformarii sociale cu ceva mai mult decat manifestari si alegeri libere. Deziluzia prdusa de politica este pretul pe care il platim pentru ca nu am invatat din majoritatea revolutiilor si schimbarilor sociale ca, cei care au cu adevarat putere recunosc ca: «totul se schimba pentru a continua la fel».


Agustí Chalaux i de Subirà

Unelte personale