Școală Finaly
Agustí Chalaux i de Subirà
 (Català) (Deutsch) (English) (Español) (Esperanto) (Français) (Italiano)
|
Agustí Chalaux i de Subirà (Sant Genís dels Agudells, 1911, Barcelona, 2006) a fost un intel·lectual català, designer al unui model politic, economic și social care pretindea să diminueze la maxim abuzurile de putere, mizeria și corupția.
Cuprins |
Biografie
S-a născut în Sant Genís dels Agudells, pe atunci un mic sat de 15 locuitori, aproape de Barcelona, pe 19 de juliol 1911. Tatăl său era un industriaș francez care avea o fabrică de vopseluri de lână pe strada Almogàvers din Barcelona. Mama sa venea din familia Subirà, de tradiție carlina catalană. La 4 ani îl duc la școala Montessori, una dintre primele care se deschiseseră în Europa. La nouă ani merge să studieze în França. A locuit în Toló până a terminat liceul.
La 14 ani l-a cunoscut pe bancherul Horace Finaly, de la care a avut o influență puternică în timpul următorilor 14 ani și îl sfătuiește să studieze Chimie, facultate pe care Agustí Chalaux a făcut-o la Școala de Chimie din Mulhouse. Agustí Chalaux a învățat aici metode științifice aplicate fenomenelor chimice și fizice, și de-aici dorința sa de a începe să se focalizeze pe studiul fenomenelor sociale și economice cu o precizie și o rigoare similară.
A avut contact cu grupuri politice catalaniste prima dată și liberali după. Începuturile Guerra Civil Espanyola le-a trăit în Barcelona, unde a continuat cu studiile și reflexiunile sale, în același timp lucrând ca director la fabrica familiei, care nu a fost nici naționalizată nici colectivizată, dar colaborând cu sindicaliștii, care îi spuneau «Xaló».
În anul 1939 se retrage la París, unde trăiește începutul celui de-al Segona guerra mundial.A fost mobilizat la Școala Oficială de Artilerie. După ocuparea nemțească,Guvernul Petain îl desmobilizează, continuându-și studiile.
Se întoarce în Catalunya în anul 1945. A fost un cititor asiduu a publicației Săptămâna Internațională, pe care Joan Bardina o edita din Xile, de la care are deasemenea o mare influență.
Anul 1956, cu ocupația Ungaria, el deduce că violența era un drum inevitabil pentru a impune un schimb politic.
În anul 1968 a lăsat munca sa de chimic. Participă la Universitatea del Carrer, mai apoi oficializată ca Institut de Popular de Cultură[1].
În convinge pe Lluís Maria Xirinacs să creeze, cu alte persoane, o asociație pentru a studia noul său model politic, economic și social de atunci. În 25 octombrie 1984 au fondat Centre d'Estudis Joan Bardina, cu sediul în antica fabrică a familiei.
Publică, printre altele, cărțile: «Eseu despre monedă, piață și societate» și «Moneda telematică și strategia pieței». În documentul: «Disseny de Civisme» lasă să se reflecte propunerile sale.
Agustí Chalaux moare la Barcelona în 26 d'abril anul 2006.
Opere relaționate
- «Introducere în sistemul general»
(català), (en català i castellà), amb Magdalena Grau i Figueras. 11 de setembre del 1983
- «Un instrument pentru a construi pacea» (català), (en català, anglès, castellà i francès). 1 de juliol de 1984
- «Eseu despre monedă, piață și societate» (català), (en català, anglès i castellà), amb Magdalena Grau i Figueras. 1984
- «Moneda telematică și strategia de piață» (català), (en català, alemany, anglès, castellà, francès i italià), amb Magdalena Grau i Figueras. 1985
- «Glosar de termeni și invocări» (català), (en català). 1986
- «Design al Civismului» (català), (en català). 1988
- «Plutrocația și alte povestiri» (en català, anglès, castellà, italià i romanès). 1991
- Martí Olivella i Solé. «Puterea banului» (català), (en català, anglès, castellà i italià). Premi Joaquim Xirau 1991
- «Sistem General: "Economie și Societate" (En seixanta punts)» (català), (en català i castellà), amb Lluís Maria Xirinacs. 6 de desembre del 1996
- «Capitalismul comunitar» (en català, alemany, anglès, castellà, esperanto, francès, gallec, italià i romanès). 12 de febrer del 2000
- «Istoria capitalismului comunitar» (en català, anglès i castellà). 17 de febrer del 2001
Referințe
1. Origine: «Note Autobiografice: Agustí Chalaux i de Subirà».
